Los Abrazos Rotos-Pedro Almodovar


Nu este nimic mai deziluzionant decât un film nereuşit al unui regizor bun, poate doar două filme nereuşite ale aceluiaşi regizor bun.

Pedro Almodóvar, cel puţin din punctul meu de vedere, a comis decepţia cea mai mare. A ratat de două ori, şi a făcut-o nu penibil şi ilar sau revoltător şi vulgar – ingrediente cu care jonglează dintotdeauna, de cele mai multe ori magistral, ci a făcut-o plictisitor şi degeaba. Dacă în Mala Educacion aveam căteva explicaţii, subliminal introduse, că avem deaface cu un artist în pană de idei care se agaţă chiar şi de o ştire dintr-un ziar de scandal pentru a construi o temă cu caracter quasi autobiografic, în Los Abrazos Rotos nu am putut găsit vreo explicaţie care să motiveze felul în care a fost făcut şi de ce a fost făcut acest film.

Los Abrazos Rotos este, din start, greu de salvat având în vedere scenariul prea stufos, prea plin de enigme telenovelistice care, treptat relevate, nu ne fac să ridicăm uimiţi din sprâncene ci să pufăim dezamăgiţi că previziunile ne funcţionează prea bine sau că aşteptările ne erau prea mari.

Filmul prezintă drama unui cineast orb şi relaţia de amor cu o actriţă novice, nevasta unui afacerist, producător de film ad-hoc. Acesta este firul principal al poveştii care se derulează prin lungi flashback-uri. În umbra lui sesizăm fire secundare, care mai de care mai pline de enigme, drept pentru care, pentru o vreme, suntem absorbiţi de dorinţa de a afla ce se află dincolo de aluziile care ni se servesc. La acestea se adaugă filmul din film, cel la care lucrează personajele principale: cuplul de amanţi. Acest film, care se turnează în film, aminteşte cel mai bine de stilul specific, de verva şi de limbajul în care excelează Almodóvar. Acest film are acel umor şi savuros şi sec în acelaşi timp, acele situaţii abracadabrante tratate cu normalitatea şi nonşalanţa îmbrăcării unor ciorapi de damă de către o prostituată grăbită. Pare interesant filmul acesta, Chicas y valletas.

Nu văd nicio relevanţă în necesitatea de a intra mai în amănunt în relatarea intrigilor construite pe gelozii, obsesii, complexe, nu pentru că aceste ingrediente nu sunt demne de luat în seamă ci pentru că ele au rămas la nivelul lor cotidian, neexploatate. Nici măcar nu pot spune că Almodóvar ne oferă o felie de viaţă, pentru că există totuşi amănunte care ne scot din cotidian. Nu avem de a face cu dramele unor personaje cu vieţi banale ci a unora măcar teoretic complexe, artişti, magnaţi, homosexuali antrenaţi într-un triunghi, ba pătrat, ba nu, un pentagon amoros. Dar nu asta este problema, până la urmă, intriga, oricât de simplă sau banală ar fi, nu este vinovată de felul în care este expusă.

Tot dând vina pe scenariu, îmi dau seama că nu el scârţâie cel mai zgomotos, deşi pare a fi construit din patru telenovele ciuntite şi înghesuite într-un lung-metraj. Dacă interpretările actorilor sunt bune şi chiar foarte bune, genialitatea regiei lui Almodóvar se opreşte în faţa necesităţii de a limpezi, poate, scenariul multilateral expandat şi de a ţine în frâu melodramatismul. Foarte curios că nu reuşeşte, având în vedere reuşita din Hable con Ella.

Cu toate acestea nici Los Abrazos Rotos aşa cum nici Mala Educacion nu poate anihila interesul cu care urmăreşte, un admirator, activitatea lui Almodóvar. Nerăbdarea cu care se aşteaptă fiecare titlu, excede dezamăgirile, cele căteva, poate inerente care riscă să apară în activitatea oricărui artist prolific.
În aşteptarea unui titlu la care să ne aruncăm pălăriile în sus, vă recomand cu multă reţinere această esenţă de Almodóvar mult prea diluata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: